Mănăstirea Suruceni este o mănăstire de călugăriţe din Republica Moldova. Iniţial aici a fost un mic schit, întemeiat de ieromonahul Iosif, susţinut materialiceşte de pitarul Casian Suruceanu. Pitarul dăruise locul pentru schit şi a finanţat construirea primei biserici de vară de lemn cu hramul Sf. Gheorghe (1794) refăcută în piatră în 1828. Nepotul ctitorului, Teodor Suruceanu, a reconstruit la 1882 casa zidită pe timpul bunicului său.

Unul din egumenii mănăstirii, ce i-au urmat lui Iosif, pe nume Dionisie Erhan, a zidit in anii 1903-1904 incinta din piatră din jurul mănăstirii, apoi a edificat din nou trapeza cu bucătăria aferentă, cele zece camere pentru călugări şi beciurile de piatră pentru păstrarea vinului. Biserica de iarnă cu hramul Sf. Nicolae a fost construită în 1860, cînd egumen era Anatolie. Mănăstirea a fost închisă în anul 1959.  Aici a fost înfiinţat un spital de boli de piele şi de boli venerice. Redeschiderea mănăstirii a avut loc în 1991.